Reteta pentru un an mai bun

• . Reteta pentru un an bun
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune,mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta!
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug…
Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata!
Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea:
Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina, Fericire Maxima si Abundenta Absoluta!

Iata Mielul lui Dumnezeu

.
duminică, 13 decembrie 2009
Agnus Dei ! "Iată Mielul lui Dumnezeu !”

AGNUS DEI: IATĂ MIELUL LUI DUMNEZEU !

Preluare de pe "vanblogh.wordpress.com. "

Ioan 1:29, Ioan 1:36

“A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis:

“Iată Mielul lui D-zeu, care ridică păcatul lumii!”

“Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu!“





Mielul lui Dumnezeu este o expresie adesea folosită în Scripturi pentru a-l reprezenta pe Isus Hristos. Originea ei se găseşte la Ioan Botezătorul. “Agnus Dei” este varianta latină a mielului lui Dumnezeu. În arta creştină, Agnus Dei este o reprezentare vizuală în care Isus este portretizat ca un miel care ţine o cruce. Acesta este sacrificiul perfect şi suprem pentru păcatul lumii !

Data trecută am studiat întîmplările primei zile de apariţie publică a lui Isus, zile care pot fi împărţite în trei secvenţe. Studiul s-a numit “Anchetarea lui Ioan Botezătorul”. Astfel am văzut,

I. În prima zi, de la 19 – 24: CERCETAREA LUI IOAN BOTEZ.
II. În a doua zi, NEGĂRILE LUI IOAN BOTEZ.
III. În a treia zi, de la 25 – 28, am văzut CE ÎNSEMNA BOTEZULUI LUI IOAN.

Astăzi, vom privi la declaraţia monumentală pe care Ioan Botezătorul a făcut-o, şi evanghelistul Ioan a consemnat-o pentru noi.

29. “A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30. El este Acela despre care ziceam: “După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine. 31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel“. 32. Ioan a făcut următoarea mărturisire: “Am văzut Duhul pogorîndu-se din cer ca un porumbel şi oprindu-se peste El. 33. Eu nu-l cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: “Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-se şi oprindu-se, este Cel ce botează cu Duhul Sfînt.“ 34. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.“ … 36 Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu!“

Iată Mielul lui Dzeu ! Ecce Agnus Dei !
Prin intermediul poporului israelit şi a ritualurilor date lui de către Dzeu, mielul de jertfă a devenit un sinonim pentru o necesitate acută. Aceea a ispăşirii şi acoperirii păcatelor printr-o jertfă: “Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10)

În Israel oamenii aduceau ca jertfă miei pe care-i ofereau alţi oameni. Asta era preoţia pămîntească. În cazul lui Isus, D-zeu a procurat mielul şi l-a dat oamenilor să-l jertfească. Aceasta este adevărata preoţie cristică, căruia cea pămîntească a israeliţilor i-a fost doar model. Iar dacă acei miei erau doar pentru Israel, acest Miel este pentru toată lumea (1 Ioan 2:2) ! (W.Wiersbe)

Acesta este momentul prezentării Mîntuitorului. Este introducerea Sa făcută Israelului şi implicit, lumii întregi după următoarea formulă de prezentare: Iată Mielul lui Dzeu !

Ioan Botezătorul era doar un “prezentator” ! Şi ce bun prezentator era !
Cîte putea să spună Ioan despre El ! Totuşi Botezătorul a ales cea mai simplă şi mai directă formulă de prezentare a Mîntuitorului unei naţiuni în a cărei conştiinţa era întipărită, profund întipărită, nevoia unei jertfe pentru păcat.

Cînd evreii îşi priveau turmele, zăreau şi alegeau din mijlocul lor mieii de sacrificiu. Acestea era animalele lor de jertfă ! Acum, înaintea lor stătea un OM care este imediat numit, “Mielul lui Dzeu”. Adică, jertfa pentru păcat pe care Dzeu o furniza.

Aceasta era o a treia mărturie a lui Ioan Botez. în ce-l priveşte pe Hristos, mărturie în care el îl indică pe Isus ca fiind sacrificiul suprem şi final pentru ridicarea păcatului. “Iată Mielul lui Dzeu !” evidenţiază că El este ales şi stabilit de Dzeu să fie mielul de ispăşire, în acelaşi timp este mielul dragostei Tatălui, mielul plăcut Lui, mielul care va fi glorificat de El şi care prin moartea Lui va înlătura păcatul lumii.

Pentru a înţelege această exclamaţie a lui Ioan Botezătorul trebuie să privim la întreaga semnificaţie pe care a căpătat-o mielul de jertfă în istoria biblică.

Necesitatea “acoperirii”
Primii oameni au simţit nevoia acoperirii, mai precis a acoperirii ruşinii păcatului lor. Lucrul acesta este demonstrat prin faptul că imediat după comiterea păcatului primilor oameni, aceştia şi-au croit şorţuri din frunze de smochin:

Gen.3:7 Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Aceasta a fos ideea lor despre acoperirea de care simţeau că au nevoie ! Brodarea unor frunze de smochin a fost “acoperirea” pe care ei singuri şi-au conceput-o şi într-un fel ea reprezintă toate tentativele zădarnice ale oamenilor de a se dezvinovăţi şi de a-şi acoperi păcatul prin propriile religii şi prin faptele bune pe care le săvîrşesc în neprihănire de sine.

Dar după ce iniţial oamenii îşi concepuseră şi procuraseră propria lor “acoperire”, Dzeu intervine cu propria Sa acoperire care o înlocuieşte pe cea pe care oamenii şi-au găsit-o singuri:

Gen.3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.

Omul trebuia să înţeleagă în modul cel mai realist posibil că păcatul îi pune pielea-n joc. Şi în loc să-i “jupoaie” pe ei, Dzeu a jupuit un miel ! Pielea Lui a fost pusă-n băţ ! Într-un fel motocicliştii care preferă pielea împărtăşesc involuntar ideea că “decît pielea mea, mai bine cea a gecii !”

Reţineţi că pentru a le face aceste “haine de piele” este mai mult ca sigur că Dzeu a sacrificat înaintea lor nişte animale. Mulţi ne spun că acestea ar fi fost miei pe care primii oameni îi vedeau murind. Este prima moarte care intervenea în creaţie ! Nu ar fi deloc o coincidenţă că erai miei ! De unde pielea pentru acel acoperămînt dacă nu de la nişte animale ucise ?

Cu acea ocazie primii oameni au avut parte de o “vie” demonstraţie care le-a dat de înţeles că pentru acoperirea păcatului lor era necesară vărsarea de sînge, că păcatul înseamnă moarte şi o pierdere a vieţii. Şi tot de atunci şi-au dat seama că acoperirea lor semnificată de “şorturile” din frunze de smochin, era insuficientă pentru ascunderea păcatului. Au trebuit să renunţe la “bermude” în favoarea pielii !

Pe undeva anunţul lui Ioan Botezătorul era sinistru. Iată în faţa voastră OMUL căruia i se va pune “pielea-n băţ” (a se citi, va fi judecat, pedepsit), pentru voi şi din cauza păcatelor voastre !

Cum i se poate acoperi omului păcatul său ?
Ecoul acestei întrebări a străbătut veacurile şi se aude de pildă, în întrebările puse în vechime de neprihănitul Iov:

“…cum ar putea omul să-şi scoată dreptatea înaintea lui D-zeu?“ (Iov 9:2) “Ce este omul ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?“ (15:14) “Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui D-zeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?“ (25:4)

Dar unde este mielul pentru arderea de tot ?
În formarea poporului evreu se găseşte un incident extrem de grăitor pentru rolul mielului de jertfă. Renunţ la detalii. Sper să ştiţi voi înşivă povestea lui Avraam şi Isaac. Ei mergeau să i se închine lui Dzeu, dar le lipsea jertfa. Nu aveau un animal de jertfă pentru păcat. Iar Isaac era să o “păţească” !

Geneza 22:7 “…dar unde este mielul pentru arderea de tot?“

Aceasta a fost întrebarea pusă de Isaac atunci când împreună cu tatăl său Avraam potrivit obiceiului s-au suit pe muntele Moria să-i aducă jertfă lui Dumnezeu. Această întrebare acum îşi primeşte răspunsul în mărturisirea lui Ioan Botezătorul: ,,Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii! Dzeu s-a ocupat de jertfa pentru păcat. Iat-o, o aduce El !

Ca să li se întipărească şi mai bine în minte, după ceva timp evreilor li s-a cerut de către Dzeu ca în mod regulat să aducă jertfă un miel pentru păcat:

Exodul 29:38-39 Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat. Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.

Trebuie să recunoaştem că aceea era o religie costisitoare din multe puncte de vedere. Care dintre noi şi-ar permite ca fie şi pentru păcatele sale, să aducă jerftă un miel dimineaţa, unul seara, în fiecare zi ? Noi abia ne mai permitem mielul de pe masa de Paşte !

Aceasta a devenit jertfa zilnică, necurmată, neîncetată (încetată totuşi în AD 70!) şi care era adusă în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară în Templu. Jertfa consta dintr-un miel. Evreii au aflat primii preţul păcatului !

Ca şi fiu de preot, Ioan Botezătorul era conştient de acest obicei. Numindu-l pe Isus “Mielul lui D-zeu“, Ioan făcea referire la sacrificiul prin care se aducea de către Dzeu ispăşirea păcatului, jertfa prin care omul putea să fie împăcat cu Dumnezeu. Alegerea “mielului” ca titlu pentru Isus este o clară aluzie la aceasta !

Oamenii se găsesc astăzi în acelaşi cumplit impas ca şi Avraam şi Isaac. Ar trebui să-şi pună aceleaşi întrebări chinuitoare care şi Iov. Unde este acoperirea păcatului tău ? Unde-i mielul pentru arderea de tot ? Ce te-a costat ? O viaţă sau o buruiană uscată ?

Au scăpat cu…un miel !
La ieşirea lor din captivitatea egipteană, evreilor li s-a cerut să sacrifice un miel. Aceasta a devenit “mielul de Paşte”, adică al scăpării lor dintr-o robie care aminteşte de cea a păcatului (Exod12). Ulterior Hristos a fost numit “Mielul nostru de paşte” (1Cor.5:7). El mai era,

- mielul pe care D-zeu l-a procurat: Gen.22:13
- mielul mut dus la tăiere: Isaia 53:7
- dar şi mielul triumfător al Apocalipsei: Apoc.5:12; 6:16-17; 7:9-10

Ce semnificaţii profunde trebuie să fi avut pentru evreii prezenţi la rîu această exclamaţie a lui Ioan Botezătorul !

Şi observaţi că Ioan a spus că acest Miel al lui Dzeu ridică “păcatul lumii”.
Deci, păcatul la singular, nu păcatele ! Ca prin urmare nu poate fi vorba decît de întreaga povară a păcatului originar, de vina lui. În plus, se mai spune că ridică păcatul lumii, nu doar al evreilor ale căror păcate era acoperite de sacrificiile levitice. În plus, se mai strecoară şi noţiunea de înlocuire. Substituirea era prezentă în declaraţia lui Ioan. Jerfta de înlocuire fiind demult profeţită:

Is.53:4 Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Iată – Ecce !
Exclamaţia lui Ioan transmite o undă de admiraţie, de mirare şi uimire. Iată Mielul lui Dzeu ! Nu era nimic mai minunat decît faptul că Dzeu Însuşi se îngrijea de jertfa pentru păcat, că El aducea mielul pentru arderea de tot, mai ales că Acesta era chiar Preaiubitul Lui, că-şi dădea desfătarea inimii Sale să moară pentru noi.

CA ŞI MIEL AL LUI D-ZEU, ISUS urma să facă LUCRAREA DE ISPĂŞIRE A PĂCATELEOR NU NUMAI ALE ISRAELULUI, CI ŞI ALE LUMII ÎNTREGI:

1Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.


ÎN CONCLUZIE…


Vezi tu în Isus scăparea ta de la judecata lui Dzeu ? Crezi că Isus este jertfa pentru păcatul tău ?

Ai văzut/înţeles şi tu că El este “Mielul lui Dzeu” care ridică păcatul lumii, implicit pe al tău ?

Că un altul nu există?

De asta Ioan Botezătorul l-a declarat public, ca toţi să ştie acest fapt.

Apoi, ţi-ai găsit liniştea conştiinţei în faptul că ştii că El este “mielul lui Dzeu pentru arderea de tot a păcatului tău” ?

Preluare de pe vanblogh.wordpress.com

A doua sansa

A doua sansa

Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:


- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!



In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:


- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?


- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!


- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.


Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.


- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.


- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!


- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.


- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!


- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.


In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?


Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.



"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!



Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"

Luati seama..

LUCA 21:34
"Luaţi seama voi înşivă, ca să nu vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi, fără veste".
Domnul nostru ne înştiinţează aici de pericolele care ne
ameninţă, pe noi mai ales, care trăim la sfîrşitul zilei de har în civilizaţia actuală asupra căreia, Anticrist şi-a pus deja mîna. Toţi sîntem ameninţaţi în acelaşi fel; inimile noastre sînt în primejdia de a fi îngreuiate lăsîndu-se în voia unor dorinţe legitime: mîncarea, băutura, sau încărcîndu-se cu greutăţi inutile: îngrijorările vieţii. Aceste două lucruri pot lucra ca un anestezic care adoarme cugetul, pierzînd atunci realitatea puterilor spirituale pe care vrăjmaşul le pune în lucrare ca să prindă pe oameni pe nepregătite. Nu este vorba de o abţinere severă de la mîncarea normală şi decentă, ci aşa cum spunea Moliere: "Să mîncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mîncăm". Dacă oamenii ar fi urmat această filozofie ar fi fost scutiţi de multe suferinţe şi neplăceri pe care le produce îmbuibarea. Una din virtuţile unui adevărat creştin este cumpătarea şi aceasta nu numai cu privire la mîncare şi băutură ci absolut în toate situaţiile care ar putea să ne robească. Tot aşa este şi cu privire la îngrijorările vieţii. Cîtă apăsare aduc ele asupra sufletului nostru, cîtă descurajare, cîtă preocupare neobosită care ne ia timpul liber pe care avem nevoie să îl petrecem în sanctuarul Tatălui nostru! Dar nu numai că îngrijorările vieţii ne fac viaţa amară şi ne răpesc bucuria, dar ele necinstesc pe Domnul nostru care ne-a spus-o net: "Nu vă îngrijoraţi de nimic...", şi ne dă din natură aşa nişte comparaţii minunate care ar trebui să ne ruşineze şi să ne determine să ne încredem în El necondiţionat. Să ascultăm ce spune El căci la Domnul nostru este belşug de har. Să nu încercăm însă să purtăm greutăţile de mîine cu harul de azi care este pentru nevoile de astăzi.
Biblia ne pune adesea în gardă împotriva îngrijorărilor, îndemnîndu-ne să nu le purtăm noi înşine, ci să ne,descărcăm de ele asupra lui Dumnezeu. Cu toate acestea, noi le lăsăm să se acumuleze şi ajungem să fim încovoiaţi şi copleşiţi în aşa măsură că numai vedem plasa vrăjmaşului care este gata să cadă peste noi. De aceea, Domnul Isus, plin de grijă şi de dragoste pentru noi ne spune în continuare "Veghiaţi deci tot timpul şi rugaţi-vă...". Să ne rugăm nu numai cînd sîntem pe genunchi ci toată viaţa noastră să fie o rugăciune şi expresia părtăşiei noastre cu Dumnezeu.
Numai în felul acesta, mergînd cu El şi rugîndu-ne şi ascultînd de îndemnurile Cuvîntului Lui, putem scăpa de pericolele care ne ameninţă. Aceste pericole de tot felul, nu numai îmbuibarea sau îngrijorarea, ci şi multe alte asemenea lor sînt dirijate de Satan; ele sînt supra naturale, adică depăşesc puterile noastre naturale, dar şi puterea de sus de a ne împotrivi lor este tot supranaturală şi biruitoare. Ea ne transmite puterea, dacă o primim, ca să nu ne clătinam niciodată, să nu ne temem niciodată şi să nu ne oprim niciodată în drumul nostru spre cer. Vom scăpa astfel de aceste pericole, nu ca nişte oameni înfrînţi şi abătuţi, ci ca nişte copii ascultători ai lui Dumenzeu, veghiind în adevăr şi rugîndu-ne neîncetat