duminică, 31 ianuarie 2010

Cuvîntul era Dumnezeu

„La început era Cuvîntul, si Cuvîntul era cu Dumnezeu, si Cuvîntul era Dumnezeu.” Ioan 1: 1

Ce semnificatie are sintagma „si Cuvîntul era Dumnezeu” pe care o citim în versetul de astazi? Înseamna „fata în fata cu Dumnezeu”. Este cea mai înalta forma de comuniune si uniune.

Domnul Isus a parasit intimitatea personala, pentru a fi „fata în fata cu Dumnezeu.” A parasit gloria cerului si prezenta minunata a lui Dumnezeu si a venit pe pamînt, pentru a fi împreuna cu noi. Haideti sa ne gîndim la lucrul acesta pentru un moment. Domnul Isus a parasit cerul pentru a se naste într-o iesle, pentru a calca pe drumurile murdare ale Galileii. El a trait, a murit si a înviat, ca fiinta umana.

Nu e minunat lucrul acesta? Dumnezeu prin Domnul Isus a umblat printre noi! Dar oare de ce a facut aceasta?

A facut lucrul acesta pentru ca te iubeste si ma iubeste si pentru ca doreste o relatie personala cu fiecare din noi. Dar, pentru ca sîntem separati de Dumnezeu prin pacatul nostru, noi nu îl putem cunoaste, pe El, sau sfintenia Lui… De aceea, Dumnezeu s-a apropiat de noi. A coborît la noi în persoana Domnului Isus si a platit plata pacatului meu si al tau. Cum? Murind pe cruce!

Asa ca, permite-mi sa întreb: TU cum ai raspuns acestei jertfe?

Daca l-ai acceptat pe Isus în viata ta, îl laud pe El pentru ca ai luat decizia de a-L urma. Dar, daca înca nu ai luat aceasta decizie, ce anume te opreste sa o faci? Nu vrei darul minunat al vietii vesnice?

Daca vrei sa afli cum sa îl accepti pe Domnul Isus Hristos în viata ta apropie-te de o biserica chiar azi si cere ajutor.

DUMNEZEU A VENIT PE PAMÎNT ÎN PERSOANA DOMNULUI ISUS HRISTOS SI A PALTIT PRETUL PENTRU PACATELE NOASTRE, MURIND PE CRUCE.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Nu conteaza cine esti

„Întoarceti-va la Mine, si veti fi mîntuiti toti cei ce sînteti la marginile pamîntului! Caci Eu sînt Dumnezeu, si nu altul.” Isaia 45: 22

Nu conteaza cine esti, ce ai facut sau unde ai fost. Niciunul nu sîntem prea departe de Domnul Isus.

Cred ca aceasta afirmatie este atît de importanta încît merita repetata: Niciunul nu este prea departe de Isus Hristos. Niciunul! Si nu exista un exemplu mai bun pentru aceasta afirmatie decît femeia pe care a întîlnit-o Isus la fîntîna.

În momentul în care Domnul Isus o întîlneste pe aceasta femeie, ea fusese abuzata si folosita. Divortase de cinci ori si locuia cu un barbat fara a fi casatorita cu el. Era o ruina si o rusine a societatii! Cel putin, asa o considerau cei din jurul ei. Chiar si în aceasta situatie, Domnul Isus Hristos s-a apropiat de ea si i-a oferit apa vie, care este viata vesnica. În urma acestei experiente, viata ei a fost transformata complet si pentru totdeauna.

Aceasta femeie, ce a trait o viata plina de dureri, de regrete, de esecuri si greseli, ce era ravasita din punct de vedere spiritual, a fost transformata prin puterea Domnului Isus Hristos, care a facut o mare schimbare în viata ei. Indiferent de cît de mult cazuse, ea nu era pierduta în totalitate!

Si acest lucru se întîmpla foarte clar si în vietile noastre. Nu exista om, oricît de lovit, cazut sau ravasit ar fi, care sa nu gaseasca alin la Dumnezeu.

Si stii ceva? Nici tu nu te gasesti la o departare asa de mare încît Hristos sa nu te mai poata aduce înapoi!

În Ioan 4: 13 Domnul Isus ne spune: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarasi sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba înca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apa, care va tîsni în viata vesnica.””

Isus Hristos spune ca oricine va bea din apa pe care El o ofera va avea viata vesnica! Asa cum am spus la început, nu conteaza cine esti, ce ai facut sau unde ai fost pîna acum. Nu sîntem niciunul prea departe pentru a putea fi salvati.

Rugaciunea mea pentru tine în aceasta zi este ca indiferent de ceea ce te tine legat de trecut, sa poti sa te întorci la Dumnezeu, chiar acum.

NU EXISTA OM PE ACEST PAMÎNT CARE SA FIE PREA DEPARTE PENTRU A NU PUTEA FI SALVAT DE DOMNUL ISUS.

miercuri, 27 ianuarie 2010

„Vei fi plin de încredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita în jurul tau, si vei vedea ca te poti odihni linistit.” Iov 11: 18

As vrea sa te gîndesti, pentru cîteva clipe la cuvintele Domnului Isus „Urmeaza-ma!” Ele sînt scrise în Evanghelia dupa Matei capitolul 9: 9 si sînt ca un ordin, ca o porunca.

Domnul Isus nu i-a cerut lui Matei sa îl urmeze numai daca el crede ca asa i-ar face placere. Nu! Domnul Isus i-a spus: „Urmeaza-ma! Începe de azi si vino dupa Mine tot restul vietii tale. Nu te opri niciodata!”

Aceste cuvinte spuse de Mîntuitorul Isus Hristos înseamna de fapt „mergi cu mine pe acest drum”. Domnul Isus, acest Dumnezeu al Universului i-a spus lui Matei, un om lipsit de importanta din punct de vedere social sa mearga alaturi de El.

Dar stii ceva? Isus îti spune si tie acelasi lucru. Marele Dumnezeu al Universului îti spune „Mergi pe urmele Mele” si nu „Mergi lînga Mine” sau „cu Mine”. Dumnezeu vrea sa fie prietenul tau!

„Dar pastore,” îmi vei spune „sînt lucruri în trecutul meu pe care Dumnezeu nu mi le-ar putea ierta. E prea tîrziu pentru mine.”

Astazi vreau sa îti spun ca Dumnezeu trece si pe la tine. Te striga pe nume si îti spune „Vino alaturi de Mine!” Ce lucrare minunata! Poti lasa în urma trecutul si pacatul tau si poti începe o viata noua, un viitor minunat alaturi de Domnul Domnilor.

Accepta chemarea Domnului de a-l urma, chiar azi si viata ta nu va mai fi la fel!

ALEGE SA-L URMEZI PE DOMNUL ISUS SI VEI AVEA O VIATA PLINA DE BUCURII, SPERANTA SI PACE.

marți, 26 ianuarie 2010

„Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.”Matei 22: 37

Astazi este bine sa îti pui timp deoparte pentru a avea o zi în care sa-ti definesti relatia pe care o ai cu Domnul Isus Hristos. Stai de vorba cu El. De fapt, eu cred ca fiecare persoana care se considera un crestin adevarat ar trebui sa îsi analizeze relatia cu Hristos mai des.

Domnul Isus ne îndeamna mereu la angajare, la stabilirea exacta a relatiei noastre cu El. El doreste sa stie: „Esti in Mine sau împotriva Mea? Avem o relatie puternica cu Domnul, sau ne întîlnim numai Duminica cu El? Sînt doar un prieten al Domnului, sau avem o partasie reala, o relatie apropiata, ceva ce tine pentru totdeauna?”

Multi crestini îl trateaza pe Dumnezeu asemenea unei rude foarte îndepartate si nu ca pe o relatie vitala, care da sens vietii. Domnul Isus însa, vrea mai mult de la relatia noastra cu El.

Observati cum oamenii Bibliei, atunci cînd au fost pusi fata în fata cu Domnul Isus, s-au transformat radical. Iar aceasta transformare a fost fie în bine, fie în rau. Unii L-au primit pe Domnul Isus în inima lor, iar altii L-au respins. Însa, toti cei care L-au acceptat în viata lor au fost transformati radical de aceasta decizie.

Tînarul bogat a avut o astfel de experienta, atunci cînd Domnul Isus i-a cerut sa lase totul si sa îl urmeze. Desi trebuia sa accepte invitatia Domnului Isus, tînarul s-a întristat însa foarte repede si plin de suparare a decis sa respinga chemarea lui Hristos. Stii de ce? Pentru ca nu era gata sa se angajeze în aceasta relatie personala cu Isus. Era legat de lucrurile si averile pe care le detinea.

Tu unde te gasesti? Poate a venit vremea cînd si tu ar trebui sa stabilesti prioritatile vietii tale si sa îti construiesti o relatie personala cu Domnul Isus?

Domnul Isus te întreaba si pe tine astazi în acelasi fel cum i-a întrebat si pe apostoli la înmultirea pîinilor (Ioan 6): „Esti alaturi de Mine? Vrei sa mergi cu Mine în fiecare zi a vietii tale, nu doar Duminica?” Ma rog pentru tine, ca raspunsul pe care îl vei da astazi sa fie „DA!”

STABILESTE CARE ESTE RELATIA TA CU DOMNUL ISUS, ÎNCREDINTÎNDU-I LUI DRAGOSTEA SI VIATA TA PE DEPLIN.

duminică, 24 ianuarie 2010

MARTURIE PENTRU DOMNUL ISUS

Voi sînteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramîna ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun în sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Tot asa sa lumineze si lumina voastra înaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este în ceruri.” Matei 5: 14 – 16

Pentru a deveni un crestin cu o buna marturie în rîndul oamenilor din jurul tau, trebuie mai întîi sa faci un angajament personal. Fiecare dintre noi, orice barbat, femeie sau tînar care crede în Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie sa îsi construiasca si sa duca mai departe o buna marturie a vietii cu Isus Hristos.

În Faptele Apostolilor 1: 8 se afirma: „Ci voi veti primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, si pîna la marginile pamîntului.””

Daca vrei sa traiesti cu adevarat sub autoritatea Domnului Isus Hristos, daca vrei sa fii un crestin ascultator si împlinitor al Cuvîntului Sfînt, atunci trebuie sa te gîndesti cu foarte mare raspundere la chemarea lui Dumnezeu, aceea de a-l marturisi în mod personal.

Desigur ca sîntem cu toti martori. Poti fi un bun martor sau unul rau. Poti fie sa îl marturisesti în mod pozitiv pe Domnul Isus, fie în mod negativ. Dar un lucru este sigur: si anume ca sîntem martorii Lui.

Noi nu ar trebui sa îl marturisim pe Dumnezeu numai prin vietile noastre, ci si cu buzele noastre. Daca vrei sa îti traiesti viata dîndu-i o semnificatie, daca vrei sa treci dincolo de tine si lumea ta mica, atunci vei face ceea ce Domnul Isus îti cere: vei fi sare si lumina pentru lumea aceasta.

Sarea reuseste sa patrunda în inimile oamenilor, iar lumina lumineaza. Si ceea ce este mai important este faptul ca fiecare dintre noi putem fi si sare si lumina, chiar în locul în care ne gasim. Poate te gîndesti acum ca „Nu prea pot sa spun ca sînt martor…Nu prea am o buna marturie.”

Crestine, nu conteaza parerea ta despre cît de mica si nesemnificativa este viata ta. Tu poti schimba întunericul cu lumina Domnului Isus Hristos. Si nu numai ca poti, dar trebuie sa o faci. Asa ca, fa din lucrul acesta o prioritate a vietii tale, azi!

TRANSFORMA-TI VIATA ÎNTR-O BUNA MARTURIE PENTRU DOMNUL ISUS, CA SA POTI DEVENI CRESTINUL PE CARE DUMNEZEU L-A CHEMAT ÎN LUCRAREA SA.

joi, 21 ianuarie 2010

FII DISPONIBIL

Dar te-am lasat sa ramîi în picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit în tot pamîntul.” Exod 9: 16

Haideti sa privim în cartea Faptele Apostolilor, capitolul 1 versetul 8. Aici ni se prezinta momentul în care Domnul Isus e pregatit sa se urce la ceruri, imediat dupa învierea Sa. El le spune ucenicilor: „Ci voi veti primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toata Iudea, în Samaria, si pîna la marginile pamîntului.””

Domnul Isus ne-a aratat foarte clar ca planul pe care îl are pentru fiecare crestin este o viata îmbelsugata, în care sa fim martori ai iubirii Sale marete. Din pacate, multi dintre noi ne temem sau avem o anumite retinere atunci cînd vine vorba sa ne împartasim credinta. Oare cum am putea sa depasim aceste obstacole?

Cred ca exista doua principii simple care ne-ar putea ajuta sa devenim acei martori pe care îi doreste Dumnezeu.

În primul rînd, recunoaste suficienta lui Dumnezeu în tine prin puterea Duhului Sau cel Sfînt. Domnul Isus ne-a a spus: „va voi face martorii mei, atunci cînd Duhul Sfînt se va pogorî peste voi.” Observati cum prin lucrarea Duhului Sfînt devenim mai mult decît suficienti pentru lucrarea pe care trebuie sa o facem ca martori ai divinitatii. În momentul în care recunoastem cine sîntem în Domnul Isus Hristos, vom putea depasi sentimentul de teama în ceea ce priveste împartasirea credintei noastre cu altii.

Si în al doilea rînd, cu totii trebuie sa ne dezvoltam anumite abilitati, care ne vor ajuta în buna marturisire a credintei pe care o avem în Domnul nostru Isus Hristos. Da, Dumnezeu se poate folosi si de cel mai limitat martor, însa noi avem obligatia de a cauta sa fim cît mai bine pregatiti si de a ne dezvolta capacitatile de evanghelizare. Iar, în timpul în care dobîndesti aceste capacitati, Dumnezeu te va folosi în orice situatie, indiferent de locul în care te vei afla.


FII DISPONIBIL PENTRU A VORBI CELOR DIN JURUL TAU DESPRE VESTEA BUNA A DOMNULUI ISUS HRISTOS!

ACCEPTA, CREDE, IA ÎN CONSIDERARE SI ACTIONEAZA

„Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecaruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;” Romani 1: 16

Unul din cele mai importante lucruri pe care le poate face un crestin este acela de a împartasi credinta sa cu altcineva. Multi dintre noi nu stim cum putem face aceasta, dar vreau în acest moment sa te provoc sa iei un creion si o foaie de hîrtie si sa scrii simplu A, C, C,F.

Daca prima litera este A, atunci înseamna ca trebuie sa admitem sau sa ne recunoastem starea. În Romani 3: 23: „Caci toti au pacatuit, si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Mai exista un verset care ne pune în fata starea noastra: „Caci plata pacatului este moartea”. Înainte de a fi salvata, o persoana trebuie sa recunoasca, sa admita ca este pierduta din punct de vedere spiritual. Oamenii au nevoie sa fie constientizati asupra conditiei pe care o au atunci cînd îsi traiesc viata fara Hristos.

Apoi, literei C îi corespunde cuvîntul credinta. Ceea ce oamenii trebuie sa creada este faptul ca prin Domnul Isus Hristos si jertfa Sa pot fi salvati, iertati. În Faptele Apostolilor 16: 31, apostolul Pavel ne îndeamna în mod concret: “Crede în Domnul Isus, si vei fi mîntuit tu si casa ta.” Ce înseamna a crede în Dumnezeu? Înseamna sa ai încredere în El si sa îti daruiesti viata în întregime Lui.

Apoi mai avem un C, pentru considerare. Trebuie sa stai si sa te gîndesti, sa iei în considerare semnificatia afirmatiei „a-ti încredita viata în mîinile Domnului Isus Hristos.” Asa cum ne spune apostolul Pavel în Efeseni 4: 21-24: „daca, cel putin, L-ati ascultat, si daca, potrivit adevarului care este în Isus, ati fost învatati, cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica după poftele înselatoare; si sa va înnoiti în duhul mintii voastre, si sa va îmbracati în omul cel nou, facut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” Aceste lucruri implica un nou mod de viata, înseamna sa te caiesti si sa parasesti acele lucruri gresite, rele care au ajuns sa te îngroape din punct de vedere spiritual.

Ultima litera inclusa în prezentarea noastra este F, care vine de la a face. Trebuie sa faci ceva! Iar acest ceva înseamna sa îl primesti pe Domnul Isus Hristos ca Mîntuitor personal. În Ioan 1: 12 Dumnezeu ne vorbeste astfel: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu…”

Accepta, crede, ia în considerare si fa. Poti sa vorbesti si altora despre aceste lucruri, exact în 5 minute, asa cum am facut-o si eu acum. Desi e un mesaj scurt, cred din toata inima ca el va schimba viata unei persoane pentru totdeauna!

ACCEPTA, CREDE, IA ÎN CONSIDERARE SI ACTIONEAZA….IATA UN MESAJ USOR DE MEMORAT, PE CARE ÎL POTI ÎMPARTASI SI ALTORA. ACEST MESAJ POATE SA ÎI ADUCA PE OAMENI LA DUMNEZEU.

no coment

„Cine se încrede în bogatii va cadea, dar cei neprihaniti vor înverzi ca frunzisul.” Proverbe 11: 28

Vrei sa te eliberezi din sclavia financiara? Daca raspunsul tau e afirmativ, atunci trebuie sa afli cum arata exact aceasta sclavie!

Esti cuprins de sclavia financiara atunci cînd:
1. faci zilnic eforturi financiare, din cauza lipsei de fonduri.
2. amîni sa platesti o taxa pe luna viitoare.
3. împrumuti bani pentru a plati datoriile normale; cum ar fi ipoteca sau energia electrica.
4. nu mai reusesti sa tii socotela sumei pe care o datorezi creditorilor tai.
5. primesti telefoanele si scrisorile creditorilor tai, pentru plata întîrziata a creditelor.
6. iei bani din economiile tale pentru a plati facturile.
7. îti faci datorii noi, pentru a le putea plati pe cele vechi.
8. te certi cu sotul/sotia pentru bani.
9. te gîndesti sa nu mai fii cinstit în ceea ce priveste cîstigurile tale.
10. ti se pare dificil sa dai Domnului zeciuiala.

Daca vreuna din situatiile de mai sus caracterizeaza si viata ta, îti las o încurajare: exista cale de iesire din aceste situatii!

În primul rînd, trebuie sa confrunti si sa accepti problema. Atunci cînd ai o problema, trebuie sa fii gata sa o accepti si sa fii sincer în privinta lucrului care te apasa.

În al doilea rînd, întreprinde actiuni decisive. În Proverbe 21: 5 ni se spune: „Planurile omului harnic nu duc decît la belsug, dar cel ce lucreaza cu graba n-ajunge decît la lipsa.” Trebuie sa ai un plan, daca vrei sa scapi din sclavia financiara. Ea nu se va rezolva singura. Acest lucru va impune probabil reducerea cheltuielilor, strîngerea cardurilor si împartirea bugetului în functie de principalele cheltuieli.

Ultimul lucru care te va ajuta sa scapi de aceasta sclavie este focalizarea ta asupra lucrurilor pe care le poti darui, nu numai asupra celora pe care le poti primi. În Luca 6: 38. Domnul Isus spune: „Dati, si vi se va da; ba înca, vi se va turna în sîn o masura buna, îndesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.””

Daca astazi este sclavul situatiei tale financiare, te îndemn sa iei decizia de a te elibera acum! Nu vei deveni niciodata binecuvîntarea pe care o pregateste Dumnezeu, decît doar atunci cînd te vei dezlega de legatura banilor.

SALVÎNDU-TE DE SCLAVIA FINANCIARA, VEI PRIMI VIATA DIN PLIN DE LA DUMNEZEU

marți, 19 ianuarie 2010

Duceti-va si faceti ucenici

„Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata că Eu sînt cu voi în toate zilele, pîna la sfîrsitul veacului. Amin.” Matei 28: 19-20

Pentru a putea sa prezentam lumii Evanghelia, trebuie sa luam în considerare cîtiva factori foarte importanti.

Primul dintre acestea este faptul ca Evanghelia este universala în aplicabilitatea ei. Ea a fost scrisa pentru toti oamenii, pentru toate culturile si pentru toate tarile. Si lucrul acesta s-a întîmplat pentru ca toti oamenii au nevoie sa îl cunoasca pe Domnul Isus ca Mîntuitor personal. În Luca 18: 19 Domnul afirma: „”Pentru ce Ma numesti bun?” i-a raspuns Isus. “Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.” Asadar, nu exista diferenta între un om credincios si unul necredincios. Cu totii avem aceeasi problema, aceea a pacatului. Si singura rezolvare pe care o putem gasi este Domnul Isus Hristos.

A doua afirmatie este ca Evanghelia e universala si prin oferta ei. În Ioan 3:16 ni se spune ca oricine crede în Domnul Isus nu va muri, ci va avea viata vesnica. Eu cred ca „oricine” sau „al oricui” ar trebui sa fie cuvintele preferate ale lui Dumnezeu. Asadar, Evanghelia este universala pentru ca toti oamenii au aceeasi nevoie si toti oamenii au nevoie de acelasi Mîntuitor. Cîntam un cîntecel înca de cînd eram copii: „rosu sau galben, negru sau alb, cu totii sîntem pretiosi în ochii Lui”. Acest „oricine” este de fapt invitatia pe care ti-o face Biserica si Domnul Isus Hristos, în mod personal.

În cele din urma, Evanghelia este universala prin ceea ce proclama. Trebuie sa mergem si sa fim mesageri ai minunatului mesaj pe care Biblia îl prezinta. În cartea Faptele Apostolilor 1, versetul 8, Domnul Isus le cere apostolilor sa fie martorii Sai: „în Ierusalim, în toata Iudea, în Samaria, si pîna la marginile pamîntului.”” Se poate ca tu sa ma întrebi: „Ce pot face eu în privinta misiunii?” Fii disponibil, lasa-te folosit si ai curajul de a merge acolo unde vei fi trimis. Evanghelia nu poate ajunge dintr-o parte în alta a lumii, decît dupa ce a mers din inima în inima, de pe buzele tale înspre altii. Si sa stii ca nu trebuie sa mergi în lumea larga cu acest mesaj, ci chiar la cei de lînga tine, vecinii tai. Spune-le si lor mesajul Domnul Isus Hristos.

PASESTE CU CREDINTA PE PROPRIUL TAU SPATIU DE MISIUNE SI VORBESTE-LE OAMENILOR DESPRE PLANUL MINUNAT DE MÎNTUIRE PE CARE ÎL ARE DUMNEZEU.

vineri, 15 ianuarie 2010

Glasul viorii

Intr-o dimineata rece de ianuarie, un batran s-a asezat la poarta garii si a inceput sa cante la vioara.
Timp de 45 de minute, cei care treceau prin fata uriasei porti, ascultau melodiile lui J.S.Bach.
Era ora de varf si mii de persoane grabite, veneau si plecau.
S-au scurs primele trei minute si un domn la observat.
A incetinit pasul, a aruncat o privire spre vioara din mainile batranului, si apoi si-a continuat drumul in aceeasi graba.
Imediat dupa aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o doamna mai in varsta l-a lasat sa cada in cutia verde, fara macar sa se opreasca sau sa recunoasca sunetul melodios al celebrelor compozitii.
Putin mai tarziu, un tanar asculta melancolic, rezemat de un felinar.
Tresaltat de sunetul locomotivei, a privit la ceas, si a luat-o la pas grabit, spre trenul pregatit de plecare.
Prima persoana, care s-a oprit sa asculte, fermecat de simfonia viorii, a fost un copilas de trei ani, care tras de mama lui in aglomeratia garii se pierdea prin multime, privin mereu in urma la arcusul vesel.
Apoi a trecut un alt copil.. si-un altul…
toti, fara exceptie, cuprinsi de povestea negraita a corzilor prafuite.
Dar oamenii mari nu intelegeau…
nu aveau timp…
nu ascultau…

Timp de 45 de minute batranul si vioara lui au inundat gara
plina de minti agitate,
pasi grabiti si fete obosite.

In cutia verde, vantul de ianuarie mangaia cei 32 de dolari inghetati si singuratici.
La sfarsit nu au fost nici aplauze, nici aprecieri din multime…
nimeni nu a cerut un bis.
Doar o batranica, s-a oprit, s-a aplecat privind in ochii inlacrimiati ai artistului,
si i-a spus cu o voce stinsa, ca l-a mai auzit cantand…
ca muzica lui mereu produce vibratii celeste in inima ei.
( ea a fost singura care l-a vazut cu adevarat )

Violonistul se numea Joshua Bell.
Aceasta poveste este absolut reala.
Ziarul american “The Washington Post” a filmat fiecare secunda din gara rece.
Doua zile inainte de aceste filmari, Bell umpluse vestitul teatru Boston cu spectatori doritori sa-l asculte.
- biletul cel mai ieftin: 100 $. -

A cantat cu aceasi vioara, un Stradivarius de 3,5 milioane de dolari.
Acelasi sunet a umplut si sala teatrului si gara aglomerata…
insa reactiile celor din jur au fost diferite.
Piesele scrise de Bach si interpretate de Bell, sunt considerate cele mai greu de cantat la acest instrument.
Directorul ziarului i-a adresat violonistului o singura intrebare:
“Ce a-ti simtit?”
Bell, cu ochii plini de lacrimi, fara sa poata ascunde dezamagirea, a raspuns:
” Oamenii sunt incapabili sa recunoasca frumosul, daca nu il gasesc in parametrii considerati normali,
pentru a putea aprecia cu adevarat o opera de arta.”

Are dreptate Bell ….
Suntem atat de infasurati in traditii si obiceiuri,
in reguli si legi…
inchisi in normalitate atat de strans….
prea sclavi pentru frumusetea lumii create special pentru noi.
Am devenit orbi, pentru ca am privit mereu la mainile uscate si obosite,
spre picioarele murdare si hainele zdrentuite…
Ne-am obisnuit cu ridurile si ceasul legat de mana…
alergam printre ingeri si stele, fara sa-i observam, pentru ca mintea noastra se gandeste la ce vom face maine…
Nu am invatat sa traim clipa cu clipa.
Sa ascultam si apoi sa infaptuim…
Nu stim privi dincolo de forma.
Nu stim primi fara judecati,
nu stim iubi fara conditii.

Luam piatra in mana, pentru ca altii au spus ca asa trebuie, daca vrem sa fim acceptati, daca vrem sa traim cu ei..
ca ei…
Dar noi nu am inteles ca un crestin nu trebuie sa fie parte din lume…
Noi inca nu stim face diferenta intre un fariseu urat la suflet si un Zacheu dornic de ascultare.
Noi inca judecam fii rataciti si intorsi, dar nu ne vedem hoinarind printre raturi de porci pasii nostrii urat mirositori.
Ne certam cu Cerul cand tirmite adierea vantului de iarna,
dar la fel de rastiti vorbim si cand razele soarelui ne lumineaza ochii.
Condamnam talharii la crucificare, dar nu schimbam gandirea “Iuda-lista” din noi.. si ne vindem propiul suflet pentru 30 de arginti scarbosi.
Cartim pentru binecuvantarile primite in miez de pustie… dar nu ne plangem razvratirile…

Isus a fost de partea pacatosului… nu de partea pacatului.
El nu a aruncat cu pietre…
El le-a strans toate asupra Lui, sub forma de cruce…
Fiecare cartire, fiecare sarut de vanaztor, fiecare vorba rastita…
toate le-a transformat in pietre, grele si reci …
pe care le-a urcat pe Golgota, spre orizontul unde s-a luptat viata si moartea.
S-a ridicat deasupra muntelui de pacate,
si cu prima lacrima si primul strop de sange, a spart toata impetrirea…
a ars, cu focul dragostei mistuitoare, toate legile, normele si judecatiile.

Sa ramanem deci, in iubirea Lui eliberatoare.
Sa credem, sa ridicam, sa fim de partea pacatosului, urand pacatul.
Atunci, indiferent de vom alerga prin pustiu sau vom cina la masa imparatului…
indiferent ca vom fi intr-o sala de teatru, sau in poarta ruginita a garii…
atunci vom simti vibratile celeste in fiecare acord de vioara…
vom vedea Chipul Lui in fiecare cerstor sau artist…
pentru ca toti am fost si suntem… chip dupa Chipul Lui.
Sa purtam deci simfonii de viorii si acorduri divine,
ca sa aducem in frigul de ianuarie, caldura primaverii de Sus!

Sa fim artisti… in tot ce facem, oriunde si oricand …
artisti, de dorul Lui !

Scris de Ligia Trîncă
from CrestinTotal.ro

Glasul viorii







Intr-o dimineata rece de ianuarie, un batran s-a asezat la poarta garii si a inceput sa cante la vioara.
Timp de 45 de minute, cei care treceau prin fata uriasei porti, ascultau melodiile lui J.S.Bach.
Era ora de varf si mii de persoane grabite, veneau si plecau.
S-au scurs primele trei minute si un domn la observat.
A incetinit pasul, a aruncat o privire spre vioara din mainile batranului, si apoi si-a continuat drumul in aceeasi graba.
Imediat dupa aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o doamna mai in varsta l-a lasat sa cada in cutia verde, fara macar sa se opreasca sau sa recunoasca sunetul melodios al celebrelor compozitii.
Putin mai tarziu, un tanar asculta melancolic, rezemat de un felinar.
Tresaltat de sunetul locomotivei, a privit la ceas, si a luat-o la pas grabit, spre trenul pregatit de plecare.
Prima persoana, care s-a oprit sa asculte, fermecat de simfonia viorii, a fost un copilas de trei ani, care tras de mama lui in aglomeratia garii se pierdea prin multime, privin mereu in urma la arcusul vesel.
Apoi a trecut un alt copil.. si-un altul…
toti, fara exceptie, cuprinsi de povestea negraita a corzilor prafuite.
Dar oamenii mari nu intelegeau…
nu aveau timp…
nu ascultau…

Timp de 45 de minute batranul si vioara lui au inundat gara
plina de minti agitate,
pasi grabiti si fete obosite.

In cutia verde, vantul de ianuarie mangaia cei 32 de dolari inghetati si singuratici.
La sfarsit nu au fost nici aplauze, nici aprecieri din multime…
nimeni nu a cerut un bis.
Doar o batranica, s-a oprit, s-a aplecat privind in ochii inlacrimiati ai artistului,
si i-a spus cu o voce stinsa, ca l-a mai auzit cantand…
ca muzica lui mereu produce vibratii celeste in inima ei.
( ea a fost singura care l-a vazut cu adevarat )

Violonistul se numea Joshua Bell.
Aceasta poveste este absolut reala.
Ziarul american “The Washington Post” a filmat fiecare secunda din gara rece.
Doua zile inainte de aceste filmari, Bell umpluse vestitul teatru Boston cu spectatori doritori sa-l asculte.
- biletul cel mai ieftin: 100 $. -

A cantat cu aceasi vioara, un Stradivarius de 3,5 milioane de dolari.
Acelasi sunet a umplut si sala teatrului si gara aglomerata…
insa reactiile celor din jur au fost diferite.
Piesele scrise de Bach si interpretate de Bell, sunt considerate cele mai greu de cantat la acest instrument.
Directorul ziarului i-a adresat violonistului o singura intrebare:
“Ce a-ti simtit?”
Bell, cu ochii plini de lacrimi, fara sa poata ascunde dezamagirea, a raspuns:
” Oamenii sunt incapabili sa recunoasca frumosul, daca nu il gasesc in parametrii considerati normali,
pentru a putea aprecia cu adevarat o opera de arta.”

Are dreptate Bell ….
Suntem atat de infasurati in traditii si obiceiuri,
in reguli si legi…
inchisi in normalitate atat de strans….
prea sclavi pentru frumusetea lumii create special pentru noi.
Am devenit orbi, pentru ca am privit mereu la mainile uscate si obosite,
spre picioarele murdare si hainele zdrentuite…
Ne-am obisnuit cu ridurile si ceasul legat de mana…
alergam printre ingeri si stele, fara sa-i observam, pentru ca mintea noastra se gandeste la ce vom face maine…
Nu am invatat sa traim clipa cu clipa.
Sa ascultam si apoi sa infaptuim…
Nu stim privi dincolo de forma.
Nu stim primi fara judecati,
nu stim iubi fara conditii.

Luam piatra in mana, pentru ca altii au spus ca asa trebuie, daca vrem sa fim acceptati, daca vrem sa traim cu ei..
ca ei…
Dar noi nu am inteles ca un crestin nu trebuie sa fie parte din lume…
Noi inca nu stim face diferenta intre un fariseu urat la suflet si un Zacheu dornic de ascultare.
Noi inca judecam fii rataciti si intorsi, dar nu ne vedem hoinarind printre raturi de porci pasii nostrii urat mirositori.
Ne certam cu Cerul cand tirmite adierea vantului de iarna,
dar la fel de rastiti vorbim si cand razele soarelui ne lumineaza ochii.
Condamnam talharii la crucificare, dar nu schimbam gandirea “Iuda-lista” din noi.. si ne vindem propiul suflet pentru 30 de arginti scarbosi.
Cartim pentru binecuvantarile primite in miez de pustie… dar nu ne plangem razvratirile…

Isus a fost de partea pacatosului… nu de partea pacatului.
El nu a aruncat cu pietre…
El le-a strans toate asupra Lui, sub forma de cruce…
Fiecare cartire, fiecare sarut de vanaztor, fiecare vorba rastita…
toate le-a transformat in pietre, grele si reci …
pe care le-a urcat pe Golgota, spre orizontul unde s-a luptat viata si moartea.
S-a ridicat deasupra muntelui de pacate,
si cu prima lacrima si primul strop de sange, a spart toata impetrirea…
a ars, cu focul dragostei mistuitoare, toate legile, normele si judecatiile.

Sa ramanem deci, in iubirea Lui eliberatoare.
Sa credem, sa ridicam, sa fim de partea pacatosului, urand pacatul.
Atunci, indiferent de vom alerga prin pustiu sau vom cina la masa imparatului…
indiferent ca vom fi intr-o sala de teatru, sau in poarta ruginita a garii…
atunci vom simti vibratile celeste in fiecare acord de vioara…
vom vedea Chipul Lui in fiecare cerstor sau artist…
pentru ca toti am fost si suntem… chip dupa Chipul Lui.
Sa purtam deci simfonii de viorii si acorduri divine,
ca sa aducem in frigul de ianuarie, caldura primaverii de Sus!

Sa fim artisti… in tot ce facem, oriunde si oricand …
artisti, de dorul Lui !

Scris de Ligia Trîncă
from CrestinTotal.ro

Un singur trup

„Caci, dupa cum într-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba, tot asa, si noi, care sîntem multi, alcatuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem madulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, sa-l întrebuinteze dupa masura credintei lui.” Romani 12: 4-6

Cu totii sîntem madulare importante în Trupul lui Hristos. Fiecare madular este un lucrator al Domnului. Tu nu trebuie sa demisionezi din slujba cu care îti cîstigi pîinea pentru ca Dumnezeu sa îti încredinteze o lucrare sfînta. Atunci cînd lucram împreuna în trupul lui Hristos, care este Biserica se întîmpla lucruri marete.

Neemia ne lasa o concluzie tare trista în capitolul 3, cînd ne vorbeste despre un grup de oameni numiti Tecoiti. Acesti oameni au fost fermieri ce au ajutat la reconstruirea zidurilor Ierusalimului. În capitolul 3: 5, Neemia ne spune: „alaturi de ei au lucrat Tecoitii, ai caror fruntasi nu s-au predat în slujba Domnului.”

Aveau nobilul gînd ca erau prea buni! Ei nu se coborau la nivelul celorlalti! Nu vroiau sa îsi murdareasca mîinile! Aveau gîndul ca erau mult prea importanti pentru a lucra la ridicarea zidurilor; preferau sa poarte caramizile dintr-un loc în altul. Asadar: ce au facut ei? Stateau în timp ce toti ceilalti lucrau!

Întotdeauna mi s-a parut surprinzator faptul ca unii crestini stau si privesc la ceilalti crestini, care lucreaza. Unii crestini stau, în timp ce altii servesc! Pentru mine, un crestin care nu se pune în slujba Domnului e o contradictie.

Poate ca astazi recunosti si tu faptul ca mai mult ai stat pe lînga, în timp ce ceilalti lucrau si îsi murdareau mîinile împlinind lucrarea Domnului. Poate ai chiar si o lista plina de motive pentru faptul ca nu te-ai implicat în nicio lucrare din biserica. Sau poate crezi ca nu exista loc si pentru tine în nicio lucrare.

Daca acestea sînt gîndurile tale, doresc sa te provoc sa faci un experiment saptamina aceasta. Vreau sa întrebi la tine la biserica daca nu cumva au nevoie de ajutor în vreo lucrare pe care o întreprind membrii ei. Poate e nevoie de un portar, de cineva care sa se îngrijeasca de parcari, de cineva care sa lucreze cu copiii sau sa mature; nu stiu, tu întreaba. Daca vei face lucrul acesta, vei vedea cum Dumnezeu te va folosi în chip minunat.

FA-TE DISPONIBIL PENTRU LUCRAREA DOMNULUI, PRIN SLUJIREA CELORLALTI!

miercuri, 13 ianuarie 2010

Despre bani..

„Cine se încrede în bogatii va cadea, dar cei neprihaniti vor înverzi ca frunzisul.” Proverbe 11: 28

Vrei sa te eliberezi din sclavia financiara? Daca raspunsul tau e afirmativ, atunci trebuie sa afli cum arata exact aceasta sclavie!

Esti cuprins de sclavia financiara atunci cînd:
1. faci zilnic eforturi financiare, din cauza lipsei de fonduri.
2. amîni sa platesti o taxa pe luna viitoare.
3. împrumuti bani pentru a plati datoriile normale; cum ar fi ipoteca sau energia electrica.
4. nu mai reusesti sa tii socotela sumei pe care o datorezi creditorilor tai.
5. primesti telefoanele si scrisorile creditorilor tai, pentru plata întîrziata a creditelor.
6. iei bani din economiile tale pentru a plati facturile.
7. îti faci datorii noi, pentru a le putea plati pe cele vechi.
8. te certi cu sotul/sotia pentru bani.
9. te gîndesti sa nu mai fii cinstit în ceea ce priveste cîstigurile tale.
10. ti se pare dificil sa dai Domnului zeciuiala.

Daca vreuna din situatiile de mai sus caracterizeaza si viata ta, îti las o încurajare: exista cale de iesire din aceste situatii!

În primul rînd, trebuie sa confrunti si sa accepti problema. Atunci cînd ai o problema, trebuie sa fii gata sa o accepti si sa fii sincer în privinta lucrului care te apasa.

În al doilea rînd, întreprinde actiuni decisive. În Proverbe 21: 5 ni se spune: „Planurile omului harnic nu duc decît la belsug, dar cel ce lucreaza cu graba n-ajunge decît la lipsa.” Trebuie sa ai un plan, daca vrei sa scapi din sclavia financiara. Ea nu se va rezolva singura. Acest lucru va impune probabil reducerea cheltuielilor, strîngerea cardurilor si împartirea bugetului în functie de principalele cheltuieli.

Ultimul lucru care te va ajuta sa scapi de aceasta sclavie este focalizarea ta asupra lucrurilor pe care le poti darui, nu numai asupra celora pe care le poti primi. În Luca 6: 38. Domnul Isus spune: „Dati, si vi se va da; ba înca, vi se va turna în sîn o masura buna, îndesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.””

Daca astazi este sclavul situatiei tale financiare, te îndemn sa iei decizia de a te elibera acum! Nu vei deveni niciodata binecuvîntarea pe care o pregateste Dumnezeu, decît doar atunci cînd te vei dezlega de legatura banilor.

SALVÎNDU-TE DE SCLAVIA FINANCIARA, VEI PRIMI VIATA DIN PLIN DE LA DUMNEZEU!

marți, 12 ianuarie 2010

Aspecte fundamentale ale rugaciunii

Aspecte fundamentale ale rugaciunii




SCOPUL RUGACIUNII:

Fiecarui crestin i s-a oferit ocazia de a avea oricand si oriunde doreste, audienta la Dumnezeu. Dumnezeu a fost atat de bun fata de noi iar noi ne folosim atat de putin de aceasta bunatate. Sunt convins ca îngerii se mira de noi.
Cata nevoie avem de a ne ruga! Nu de a discuta despre rugaciune. Nu de a tine conferinte despre ea, ci de a practica de fapt privilegiul rugaciunii.
Pavel a spus, "staruiti în rugaciune" (Col.4:2). Cuvantul grecesc pentru "staruiti" indica insistenta si constanta. Astfel, "staruiti cu insistenta în rugaciune". De ce este necesara insistenta în rugaciune? Unii oameni spun ca a te ruga de mai multe ori pentru o nevoie demonstreaza lipsa de credinta din partea dumneavoastra. Totusi în gradina Ghetsimani, Isus s-a rugat de trei ori aceasi rugaciune (Mat.26:39-44). De asemenea vorbind de ghimpele sau din carne, Pavel, apostolul a spus: "De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia" (2 Cor. 12:8).
Isus a afirmat insistenta în rugaciune în doua pilde. In prima, El a spus ucenicilor ca, "trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase" (Luca 18:1). Dupa aceea El a ilustrat aceasta cu povestea judecatorului neînduplecat si a vaduvei staruitoare. Vaduva aceasta la vizitat pe judecator în fiecare zi spunînd: "Fa-mi dreptate în cearta cu pîrîsul meu".
Judecatorul chiar daca nu se temea de Dumnezeu sau de oameni a spus, "femeia aceasta ma va înnebuni daca vine aici în fiecare zi!" Astfel a luat hotararea în favoarea ei. Dupa aceea Isus a adaugat, "Nu va face Dumnezeu dreptate alesilor Lui...? Va spun ca le va face dreptate în curand" (Luca 18:2-8).
La început am avut dificultati cu faptul ca Isus a folosit un judecator nedrept ca o comparatie cu dreptul nostru Dumnezeu. Insa pilda demonstreaza de fapt, un vast contrast. Daca un judecator nedrept poate fi convins sa ia o hotarare ca urmare a insistentei unei femei, cu cît mai mult cinstitul si bunul nostru Dumnezeu va face o
judecata grabnica si dreapta pentru aceia care-l cheama pe El. Cealalta pilda despre insistenta în rugaciune îl priveste pe un om care a auzit în miezul noaptii o bataie la usa lui. A deschis usa si si-a invitat înauntru pe prietenii sai care venisera sa ramana peste noapte. Dorind sa-i hraneasca înainte de a le face paturile, omul acesta s-a uitat în camara si a descoperit ca nu avea suficienta paine. Astfel s-a dus la un vecin si a batut la usa spunand, "Prietene, împrumuta-mi trei pîini, caci am niste musafiri". Vecinul a raspuns, "deja sunt în pat împreuna cu nevasta si copiii mei. Revino maine". Insa omul a continuat sa bata si era hotarat sa nu se opreasca pana ce nu obtinea ceea ce dorea. Datorita persistentei acestui om, vecinul s-a ridicat din pat în cele din urma si i-a dat niste paine (Luca 11:5-10).
Asadar, Biblia afirma insistenta sau staruinta în rugaciune. Dar înseamna oare aceasta ca rugaciunile noastre îl conving pe Dumnezeu sa faca lucrurile dupa cum noi vrem? Este oare Dumnezeu arbitrar si sovaitor sa ne raspunda cererilor noastre, iar noi îl convingem sa o faca prin a fi insistenti si suparatori? Nu cred ca asa stau lucrurile. Eu sunt convins ca rugaciunile nu schimba si nu pot sa schimbe intentiile lui Dumnezeu, chiar de ar fi sa va rugati fierbinte, sa cereti cu lacrimi si chiar de ar fi sa va rugati pentru mai multe zile. Dumnezeu este mult prea iubitor pentru a ceda doar fiindca plangi si insisti dupa ceva care El stie ca îti este daunator si ca te va distruge în cele din urma.
Rugaciunea nu schimba planul lui Dumnezeu însa rugaciunea schimba actiunea lui Dumnezeu. Isus a spus ca "Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai înainte ca sa-I cereti voi" (Mat. 6:8).Rugaciunile voastre nu-l informeaza pe Dumnezeu despre situatia în care va aflati. El cunoaste toate nevoile voastre mai înainte ca macar voi sa-l rugati. Insa rugaciunile voastre deschid usa si-i îngaduie lui Dumnezeu sa faca acele lucruri pe care dorea sa le faca, dar nu încalcand propria voastra vointa libera. Dumnezeu stie ca într-un an voi avea nevoie de un anumit lucru fiindca El cunoaste mai dinainte toate nevoile mele precise. In schimb, eu nu-mi cunosc nevoile mele din luna care urmeaza.
Daca Dumnezeu mi-ar fi dat astazi ceea ce as fi avut nevoie într-un an, atunci s-ar putea ca sa nu folosesc lucrul acela asa cum El ar fi intentionat sa-l folosesc. Asadar atunci cand eu descopar nevoile pe care le am îl rog pe Dumnezeu cu, "Ajuta-ma si îngrijeste-te acum de aceasta nevoie". In cele din urma mi-am dat si eu seama de problema, dar Dumnezeu era tot timpul constient de ea. De aceea, atunci cand îi cer ajutorul, El poate acum sa mi-l ofere fiindca îl voi folosi asa cum El doreste sa fie folosit.



~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith

duminică, 10 ianuarie 2010

Cativa pasi

„Întareste-te numai, si îmbarbateaza-te, lucrînd cu credinciosie dupa toata legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stînga, ca sa izbutesti în tot ce vei face.” Iosua 1: 7

Neemia a fost unul dintre marii lideri spirituali ai Bibliei, chiar daca el nu a fost vreun mare profet, preot sau predicator!

Neemia s-a descris pe sine drept dregator al împaratului. Cu alte cuvinte, era un barbat care trebuia sa munceasca din greu si care a reusit sa ajunga la o anumita statura sociala. Neemia era un om, dar un om pe care Dumnezeu l-a ridicat.

În timp ce privim la viata lui, observam cîtiva pasi pe care Neemia i-a urmat, care au precedat si în acelasi timp, i-au asigurat succesul. Acesti pasi l-au transformat într-un lider eficace. Exista cîtiva pasi pe care trebuie sa îi urmam, în calitatea noastra de crestini, care ne vor ajuta sa devenim lideri eficienti, chiar si în jurul grupurilor noastre de prieteni.

Primul pas este rugaciunea fierbinte. Aceasta trasatura o observam la nesfîrsit în viata lui Neemia. El era un om al rugaciunii. Liderii adevarati vad oportunitatea în rugaciune.

Pasul al doilea implica o înaintare plina de curaj si încredere. Acest lucru se poate împlini, doar atunci cînd traiesti ceea ce se spune în Proverbe 3: 5-6: „Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.”

Pasul al treilea în dobîndirea calitatii de lider adevarat implica planuri întelepte. Prea adesea avem cîte o idee, cîte un vis si ne grabim sa le împlinim, fara a planui totul în timp. Exista o balanta foarte interesanta aici. Exista puterea divina a rugaciunii si partea umana a planurilor. Exista agonie si apoi organizare.

Din acest motiv Neemia a devenit un lider eficient. El nu numai ca s-a rugat si a înaintat cu credinta si încredere în Domnul, ci a planuit în mod efectiv.

Aplica acesti pasi si vietii tale de crestin si vei deveni astfel liderul eficace pe care Dumnezeu doreste sa îl foloseasca.

TRANSFORMA-TE ÎN LIDERUL EFICACE PE CARE DUMNEZEU ÎL DORESTE PRIN RUGACIUNE FIERBINTE, PRIN ÎNAINTARE PLINA DE ÎNCREDERE SI PRIN PLANURI ÎNTELEPTE.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Cararea Imparatiei- Arsenie Boca

Orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. O cădere în curvie e mai întâi o cădere în spirit. în spirit e înclinarea şi căderea. Iar aceasta e de la convieţuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-1 munceşte cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic rară consimţirea spiritului. Această consimţire însă înnegreşte sau spurcă faţa sufletului; îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slăbeşte şi se satură de pofte, pe când sufletul, fiind nemuritor, nărăvindu-se cu ele, caută să le împlinească, chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. Slava deşartă, mân­dria, orgoliu], viclenia, părerea de sine şi altele asemenea, se văd de departe în ţinuta dinafară a trupului. Această spurcare a obrazului, sufletul are să o plătească de pe urma consimţirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii, printr-un chin de nedescris.

Deci, în cazul când trupul şi-a robit stăpânul [sufletul], când petele animalităţii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului, când sufletul s-a aprins de dorinţele trupului, aceste pofte, toate, însoţesc sufletul, şi-1'aprind mereu, zorindu-1 [în viaţa de diincolo] să le împlinească în faptă, chiar dacă nu mai are unealta trupească, precum o avea în viaţa pămân­tească. Sufletul, în viaţa pământească, nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele, pentru că ele, împlinite cu trupul, îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci, mulţumirea odihnei. Dar de îndată după încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, stârnesc în sufletul desfăcut de trup, o văpaie de pofte, care-1 muncesc cel puţin tot atâta, cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă.

Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are să se chinu­iască în felul fiecărei patimi, care 1-a ros în viaţa pământească.

Orice întoarcere a voinţei, deci orice faptă, dincolo e cu nepu­tinţă. Deci uşor putem pricepe că fiecare patimă pe care a iubit-o sufletul, nemaîavând cum să se împlinească, se stârneşte mereu, creşte mereu şi-1 chinuieşte pe clipă ce trece cu o tot mai aprinsă văpaie. Su­fletul, deşi chinuit de zădărnicia văpăii, nu mai are libertatea voinţei de-a scăpa de muncirea aceasta, cum o avea pe pământ. Dacă n-a vrut să scape de poftă câtă vreme putea s-o facă, acum, trecând vremea, a ajuns să nu mai poată voi una ca aceea, ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc - şi, pe măsură ce cresc, măresc chinuirea - nu are nici o izbăvire, de vreme ce sufletul e nemu­ritor şi nu se poate ucide pe sine, ca să nu mai simtă văpaia care-1 arde cu o iuţime din ce în ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mâncare, un beţiv, un curvar, nu scapă de tirania poftelor sale, ci acestea îl chinuiesc fără de sfârşit şi se măresc pe măsură ce nu pot fi satisfăcute - lipsind trupul, iar conştiinţa îi strigă mereu osânda lui Dumnezeu şi zădărnicia suferinţei sale. Invidiosul, trufaşul, iubitorul de sine, sunt roşi de ură asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc şi asupra lui Dumnezeu. Ura creşte mereu şi le macină mintea, zvârlindu-i într-o nebunie furioasă, dar desăvârşit neputincioasă. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, că răutatea se vede pe sine mărindu-se în deşert şi zvârcolindu-se, în neputinţa de-a mai face ceva. Toată isprava acestor patimi e muncirea neîncetată, până la nebunia absolută a sufletului. Sufletul arde ca într-o mare de foc. Conştiinţa îi vesteşte neîncetat pedeapsa lui Dumnezeu, îi arată sufletele drepţilor în Rai - ceea ce îi măreşte suferinţele - dar nu vede pe cei ce se muncesc ca şi el în văpaia aceloraşi pofte; vede însă chipurile fioroase ale demonilor, care înteţesc văpaia care-i arde.

Precum în viaţa pământeană, lucra Harul asupra celor ce se sfin­ţeau şi sporea în ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, rămânând în împărăţia Harului, acesta sporeşte, desăvârşind în ei iubirea; aşa prin contrast, în starea de iad a conştiinţei, în împărăţia fără de Har, lucrea­ză demonii asupra sufletelor chinuite şi sporesc în ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic, zvârcolirea neputinţei furioase, ura demoni­lor care chinuiesc sufletele şi văd că nu isprăvesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernală e focul nestins, care nu luminează nimic. Sufletele acelea, care s-au amăgit de poftele lumii, de slava deşartă şi de trufia vieţii1, înşelate de iubirea de sine care le-a povăţuit la toate poftele, iată-le înecându-se în ura care le arde şi care s-a întărit peste ele ca o mare împărăţie a răului. în această împărăţie infernală i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului şi tată a toată amăgirea.

Într-o aşa împărăţie au să sufere toţi cei ce n-au scos cu desă­vârşire iubirea de sine din lăuntrul lor, ci au mângâiat-o cu toate plăcerile, şi i-a surprins moartea încă neînţelepţiţi la minte şi necurăţiţi la inimă.



Eu sunt de acord cu cele scrise aici, si recunosc ca aceste ganduri m-au facut sa-mi revizuiesc anumite convingeri...ce ziceti voi acum? Citeste mai mult

Cereri catre DUMNEZEU

„Nu va îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.” Filipeni 4: 6

Pentru a te ruga cu succes, trebuie sa te rogi cu credinta.

Ce înseamna sa te rogi cu credinta? În Neemia 1: 5-6, Neemia se roaga astfel: „si am zis: “Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare si înfricosat, Tu care tii legamîntul Tau si esti plin de îndurare fata de cei ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! Sa ia aminte urechea Ta si ochii sa-Ti fie deschisi: asculta rugaciunea pe care ti-o face robul Tau acum, zi si noapte, pentru robii Tai copiii lui Israel, marturisind pacatele copiilor lui Israel, pacatele facute de noi împotriva Ta; caci eu si casa tatalui meu am pacatuit.”

În aceste versete Neemia se roaga cu credinta, pentru ca el stie ca Dumnezeu are controlul tutor lucrurilor. Atunci cînd lucrurile pareau scapate de sub control în Ierusalim, Neemia stia ca Dumnezeu era înca pe tronul Sau. Neemia stia ca Domnul îi va rapunde rugaciunii sale pentru ca El era un Dumnezeu mare si atoatecreator, minunat, care poate împlini toate nevoile noastre!

În acelasi mod, Dumnezeu poate sa rezolve si problemele vietii tale. Crezi lucrul acesta azi?

Dumnezeu e mai mare si mai minunat decît orice situatie sau criza care te zdruncina azi. Primul lucru pe care l-a facut Neemia e primul lucru pe care trebuie sa îl faci si tu atunci cînd ai probleme sau nevoi: întoarce-te la Dumnezeu azi! Da-i Lui problemele tale si fa lucrul acesta nu ca ultima actiune pe care o mai poti întreprinde, ci ca pe primul lucru pe care trebuie sa îl faci.

Abia atunci cînd vei crede ca Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor si ca toate sînt sub controlul Sau, cînd vei simti ca prezenta Domnului te copleseste, abia atunci vei gasi locul pe care îl ai si vei vedea cum rugaciunile tale îsi vor afla raspuns!

CREDE CA DUMNEZEU POATE SA AIBA GRIJA DE TOATE PROBLEMELE TALE!

vineri, 8 ianuarie 2010

Constatari

CONSTATARI !!!!!!!!!!!!!!!

- Nimeni nu-ti poate ruina ziua fara acordul tau.
- Cei mai multi oameni sunt fericiti atat cat vor sa fie.
- Ceilalti te pot opri pentru moment, numai tu poti sa o faci pentru totdeauna.
- Atat cat iti propui, atata vei avea.
- Succesul se opreste acolo unde vrei tu.
- Nu vei avea niciodata totul.
- Viata este un jurnal…nu o destinatie.Calatorie placuta!
- Cea mai mare minciuna de pe planeta: “Cand vei avea tot ce vrei, vei fi fericit”
- Cea mai buna cale de a scapa de o problema este sa o rezolvi.
- Am invatat in ultima vreme, ca “cei care iau” pierd, iar “cei care dau” castiga.
- Cele mai importante evenimente ale vietii nu au valoare daca nu sunt impartasite.
- Daca nu pornesti cu siguranta nu vei ajunge.
- De cele mai multe ori ne este frica de lucrul pe care il dorim cel mai mult.
- Cei care rad sunt cei mai puternici.
- Ieri trebuie sa fie ultima zi pentru orice plangere.
- Cauta oportunitati nu garantii.
- Viata este la viitor, nu la trecut.
- Succesul te inalta inca o data.
- Acum este cel mai bun timp pentru toate.
- Cand lucrurile merg prost …nu te lasa dus de val.
- Intotdeauna sa stii si sa-ti amintesti ca Dumnezeu este atotputernic si are intregul control al tuturor lucrurilor

Dumnezeu te cheama la viata!

„Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.” Matei 7: 7

Dumnezeu te-a chemat nu ca sa ai un mod de viata, ci ca sa ai viata. Dumnezeu nu te-a chemat ca sa mai umple un loc în aceasta lume, ci ca sa transforme lumea aceasta într-un loc mai bun!

Da, Dumnezeu vrea sa faca aceasta diferenta!

Oamenii pe care Domnul îi foloseste pentru a evidentia aceasta diferenta în lume sînt oameni care sînt sensibili la chemarea Lui, care sînt dependenti de El si care se fac disponibili pentru chemarea Lui. Daca doresti si cauti sa ai o credinta autentica si daca îi ceri lui Dumnezeu sa îti dea o inima plina de compasiune, atunci toate lucrurile sînt posibile. Da, poti schimba lumea!

Cred ca este timpul sa aducem un mare impact acestei generatii si a celor care urmeaza. E timpul sa ne împlinim si asta înainte ca El sa revina. E timpul ca biserica sa se ridice în numele Domnului, e timpul ca lumea sa fie trezita la realitate. E timpul ca Dumnezeu sa lucreze în rîndul poporului Sau. Iar acest lucru te implica si pe tine!

Povestea lui Neemia este un exemplu cutremurator al felului în care Dumnezeu îi foloseste pe oameni pentru a-si arata gloria.

Cineva a pus problema aceasta cam asa: „Un om plin de zel e omul unui singur lucru. Nu e de ajuns sa spunem ca este un om strîngator, tare, care nu face compromisuri, plin de compasiune, ferm în statura spirituala. El vede de fapt un singur lucru. Îi pasa de un singur lucru. E atras de un singur lucru. Iar acest singur lucru este dorinta de a-i fi pe plac Domnului.”

Fie ca aceasta sa fie dorinta si pasiunea inimilor si a vietilor noastre. Dumnezeu cauta barbati si femei care sa aibă inimile dedicate Lui, oameni dispusi sa îsi duca vietile spre un alt nivel, care vor sa depaseasca limitele!

Aceasta e rugaciunea mea pentru tine si pentru mine! Îmi doresc sa iesim din labirintul mediocritatii din vietile noastre si sa traim pentru ceva si mai maret decît noi însine. Ma rog sa iesim afara din confortul nostru, spre o viata la care ne cheama Dumnezeu!

IESI DIN LABIRINTUL MEDIOCRITATII ÎN CARE ÎTI TRAIESTI VIATA SPRE VIATA MINUNATA LA CARE TE CHEAMA DUMNEZEU!

joi, 7 ianuarie 2010

Un alt standard

"Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna" (Matei 11.28)

Lui Isus Ii era mila de oameni. Carturarii le prescriau practici si ceremonii rituale stricte, ca fiind singura cale de a fi placuti lui Dumnezeu. Isus stia ca povara pacatului avea sa-i faca sa cada, chiar si pe cei mai puternici, daca se luptau sa o poarte singuri. Regulile si oranduielile rabinice erau de asa natura alcatuite, incat oamenii nu le-ar fi putut invata nici daca le-ar fi studiat o viata intreaga. Isus le oferea o cale noua, o noua disciplina de viata – si totusi una care le suna familiar. Rabinii se refereau adesea la Tora ca fiind un "jug", adica un mod de viata, iar oamenii intelegeau foarte bine aceasta imagine. "Jugul" lui Isus insemna mai mult decat un mod de viata – el insemna slujire. Prin aceasta ilustratie, Hristos ne invata ca suntem chemati la slujire tot timpul vietii noastre.
Jugul purtat de boi nu este o povara in plus, asezata pe spatele lor ca sa le faca truda mai grea, ci mai degraba o influenta unificatoare care sa le usureze munca pe care o au de indeplinit prin partasie si prin lucrul in echipa. Isus spune: "Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara" (Matei 11,30). El subliniaza clar pasii care trebuie facuti si acestea nu constau in eforturi nesfarsite pentru a castiga mantuirea. "Invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre" (vers. 29). Daca vom cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu, El ne va da, pe deasupra, orice altceva. Tatal nostru ceresc are o mie de cai prin care ne poate veni in ajutor si despre care noi nu stim nimic. Aceia care se calauzesc dupa principiul ca slujirea si cinstirea lui Dumnezeu trebuie sa fie tinta suprema vor constata ca necazurile pier si ca inaintea lor se deschide o carare neteda.

marți, 5 ianuarie 2010

Puterea iertarii

„Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, caci îmi place de ea.” Psalm 119: 35

Exista in viata ta vreo urma de amaraciune? As dori sa te gîndesti la acest lucru pentru cîteva minute. Tii cumva în suflet sentimente negative, animozitati sau chiar ura pentru persoanele din viata ta?

Poate ai fost ranit în mod repetat, se poate sa fi fost abuzat sexual, fizic sau verbal în copilarie. Poate ai trait sentimentul respingerii într-o relatie, poate nu ai cunoscut succesul la scoala sau în cariera pe care ti-o construiesti chiar acum. Stiu sigur ca fiecare dintre noi va cunoaste cîndva durerea si respingerea.

Mai stiu un lucru. Ca Satan se bucura si rîde atunci cînd apare un conflict care este cauzat de amaraciune. De ce rîde el? Pentru ca el stie ca spiritul amaraciunii îi face loc în viata ta. Acest lucru nu îti va mai permite sa te rogi, sa le vorbesti celorlalti despre Domnul Isus si vei deveni ineficient în slujirea lui Dumnezeu.

Tu îmi vei spune: „Draga pastore, tu nu întelegi cît de mult am fost ranit. Nu stii cît de profund am fost lovit. Nu îmi cunosti povestea.” Stii ceva? Ai perfecta dreptate! Nu îti cunosc problemele.

Stiu însa un singur lucru. Cunosc foarte bine povestea Domnului Isus Hristos. Stiu ce i s-a întîmplat atunci cînd a fost dat în mîna acelor oameni răi si violenti, în mîinile acelor soldati romani, care nu vedeau în El altceva decît o bucata de carne, ce trebuia rastignita pe crucea de pe Golgota. Ei L-au batut, L-au batjocorit, i-au smuls barba, L-au palmuit si L-au rastignit pe cruce.

Cu toate acestea, Domnul Isus s-a rugat, cerînd: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac.”

Iata ce a facut Domnul Isus Hristos pentru tine! Si pentru lucrul acesta, Duhul Sfînt al Domnului traieste în tine, ajutîndu-te sa raspunzi ofenselor celorlati cu iertare.

Daca îl rogi pe Dumnezeu sa îti ia sentimentul de amaraciune ce ti-a acaparat inima, El o va face pentru tine. El te va conduce spre acel stadiu al vietii tale, unde animozitatile, durerea si mînia pe care le simti azi, se vor tansforma în maretia si pacea pe care numai Dumnezeu le poate darui.

ROAGA-L PE DUMNEZEU SA IA DIN SUFLETUL TAU AMARACIUNEA, PENTRU A PUTEA ASTFEL SA DESCOPERI PUTEREA IERTARII.

Adevarata slujire

Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.” Deuteronom 6: 5

Ce anume sau mai bine zis, pe cine onorezi si slavesti tu? As vrea sa te gîndesti pentru o clipa la lucrul acesta, pentru ca este sigur faptul ca în viata fiecaruia dintre noi exista o persoana pe ca o onoram.

Solomon ne spune în cartea Eclesiastul, în capitolul 3 ca Dumnezeu: „a pus gîndul vesniciei în inimile oamenilor”. Noi am fost creati pentru un lucru diferit de prezentul nostru. Am fost conceputi pentru a ne putea bucura de prezenta unui Dumnezeu viu, azi si în vesnicie.

Cum poti experimenta prezenta Domnului în viata ta azi?” Apostolul Pavel îti spune cum, în Romani 12: 1: „aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfînta, placuta lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

A sluji înseamna mult mai mult decît o cîntare pe care o cînti în Casa Domnului, desi slavirea lui Dumnezeu prin cîntare este un lucru vital.

Îti aduci aminte de cei doi barbati care L-au întîlnit pe Domnul Isus în drumul spre Emaus? Ei nu L-au recunoscut de prima data cînd l-au privit. Dar, dupa ce au experimentat prezenta Lui si au realizat ca se afla în fata Domnului celui vesnic viu, au exclamat: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum…?”

Aceasta este adevarata slujire! A sluji înseamna a te darui lui Dumnezeu cu fiecare pas pe care îl faci, în fiecare zi. Înseamna sa te supui Domnului Dumnezeu cu fiecare domeniu al vietii tale.

Rugaciunea mea pentru tine este sa înveti si sa întelegi ce înseamna si ce implica sa devii un adevarat slujitor al Domnului Isus Hristos, prin renuntarea la sine. Atunci cînd vei întelege lucrurile acestea, vei experimenta din puterea si prezenta Dumnezeului celui Sfînt.

CUNOASTE PUTEREA SI PREZENTA LUI DUMNEZEU, SUPUNÎNDU-TE LUI ÎN FIECARE ZI.

luni, 4 ianuarie 2010

LOCUL UNDE GASESTI ADEVARATA FERICIRE

„O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: “Hristos Isus a venit în lume ca sa mîntuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintîi sînt eu.” 1 Timotei 1: 15

Domnul Isus Hristos a venit sa aduca viata, nu sa o ia. El a spus în Ioan 10: 10: „Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.”

In Biblie, care este Cuvîntul lui Dumnezeu ni se spune ca Domnul Isus nu numai ca va adauga ani vietilor noastre, ci si viata anilor nostri. Crucea pe care a fost rastignit Domnul Isus Hristos este semnul prin care Dumnezeu îti spune: „Te iubesc si am venit în lume pentru a-ti oferi aceasta viata abundenta, curata.”

Multi oameni cred ca daca îsi dedica vietile Domnului Isus Hristos, atunci El le va lua toate lucrurile care îi bucura. Te rog însa, sa tii minte un lucru: acela ca Dumnezeu nu iti cere sa renunti decît la lucrurile care îti fac rau! În Psalmul 84: 11 ne promite: „caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut, Domnul da îndurare si slava, si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana.”

Noi nu meritam si nici nu am dobîndit în vreun fel favoarea si dragostea pe care ni le-a aratat Tatal. Dar, pentru ca i-a fost mila de noi, pentru ca ne-a iubit si ne iubeste, El si-a trimis singurul Fiu ca sa moara pe cruce, în locul nostru.

Iar prin jertfa lui Hristos, ca si credinciosi ai Sai, avem toate lucrurile de care avem nevoie! Asa ca, de ce am fi noi dezamagiti? De ce sa ne simtim descurajati? De ce sa traim în durere? Cui îi pasa cum e calatoria, daca aceasta duce în final acasa?

O cîntare mai veche spune: „E atît de bine sa te încrezi în Domnul Isus.” Si ce bine e sa fii iubit neconditionat, aproape de Domnul si sa ai viata, si sa o ai din belsug!

Daca îl rogi pe Dumnezeu sa îti ia sentimentul de amaraciune ce ti-a acaparat inima, El o va face pentru tine. El te va conduce spre acel stadiu al vietii tale, unde animozitatile, durerea si mînia pe care le simti azi, se vor tansforma în maretia si pacea pe care numai Dumnezeu le poate darui.


CREDINTA ÎN DOMNUL ISUS HRISTOS E LOCUL UNDE GASESTI ADEVARATA FERICIRE SI BUCURIE!

duminică, 3 ianuarie 2010

Cine se aseamana..se va aduna !

Pe cat de repede apare atractia intre doi oameni opusi,diferiti,pe atat de repede dispare.Elementul de nou este sters treptat,nu mai ramane nimic interesant in persoana pe care odata o venerai,nimic care sa te mai tina langa ea, astfel prezentul devine trecut. Insa daca ai mai multe in comun cu persoana de langa tine,cresc sansele de a forma o relatie de lunga durata…o relatie de prietenie,de rudenie,de iubire,nu conteaza tipul..Interesele comune atrag doi oameni si atat timp cat persista,creste rezistenta relatiei ducand’o chiar la eternitate.Dar cat de des se intampla asta?Nu pe atat de des precum ar trebui si am avea nevoie… Oamenii sunt intr’o continua evolutie,intr’o continua miscare,intr’o schimbare permanenta de nevoi,cu timpul au alte pretentii de la viata,de la persoanele care ii inconjoara…Atunci cand te astepti cel mai putin,cand totul merge asa cum ai visat si consideri ca ei sunt perfecti,apare un element nou in peisaj,care iti perturba perfectiunea creata,sterge sentimente,creaza confuzie si tentatie. Poate il refuzi la inceput,iti inchizi ochii si tii totul in suflet,numai pentru tine,asteptand sa treaca de la sine.Si astepti… Si trece..dar daca apare o data,apare si a doua oara,ceea ce iti pune intrebari,iti creaza indoieli si pana la urma accepti.Daca nu risti nu castigi,si decat sa te intrebi peste cativa ani cum ar fi fost daca ai fi facut alta alegere,daca ai fi fost o persoana mai fericita,mai impacata..mai bine incerci sa rezolvi totul din timp,sa nu inchizi ochii,ci sa accepti toate incercarile la care destinul te supune…iti deschizi bratele si sufletul oamenilor care te fac sa zambesti , celor pentru care te rogi si le doresti tot binele din lume, celor care merita pentru tine,nu pentru lumea din jur,pentru ca ea niciodata nu’ti va spune adevarul…cand o amica iti va spune “nu’ti sta bine asa”, sa stii ca arati minunat..invata sa alegi persoanele din jurul tau dupa elementele in care te regasesti,dupa lucrurile care iti plac tie,dar si lor…astfel seara, cand va veti privi unul in ochii celuilalt,va veti regasi,iar tacerea nu’si va face loc…ceva va pastra mereu atmosfera,placerile comune,insa si experimentarea impreuna a unei tentatii… :)